Obiceiul mărţişorului, simbol ancestral al unui vechi scenariu de înnoire a timpului în pragul primăverii, este legat, conform tradiţiei, de momentul morţii şi naşterii simbolice a unei zeitaţi feminine autohtone - Baba Dochia.
În credinţa populară mărţisorul simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor două fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile alb şi roşu reprezintă cele două anotimpuri opuse, iarna şi vara, în vechile societăţi tradiţionale fiind cunoscute doar aceste doua anotimpuri de bază primăvara şi toamna fiind considerate a fi doar anotimpuri de trecere.
Conform credinţelor bucovinene, mărţişorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile pe munte, asemănător firului vieţii omului tors la naştere de către ursitoare. Culoarea albă reprezintp frigul iernii ce se încheia iar cea roşie căldura verii ce urma în mod firesc în calendar.
Mărţişoarele din zilele noastre sunt confecţionate manual sau sunt procurate din magazine, fiind compuse tot din două fire alb-roşii, împletite din mătase, la care se agaţă mici pandantive artizanale, care ar simboliza norocul, sănătatea, iubirea etc, obiceiul pierzându-şi mult din semnificaţiile iniţiale. În vechime, pe data de 1 martie, mărţisorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor - fete şi băieţi deopotrivă.
Tradiţia dăruirii nu se găseşte decât în spaţiul românesc şi la unele populaţii de la hotarele României. Se pare că românii sunt singurul popor din Europa care sărbătoreşte de două ori anul nou.
Mărţişorul se poartă în zilele Babei Dochia (1-9 martie) şi există şi acum obiceiul de a-ţi alege o anume zi din această perioadă ca simbol al calităţii vietţi din an. În mod firesc, o zi însorita va prevesti un an bun, iar una mohorată un an pe masură.
Tot credinţa populară spune că această perioadă este cea mai capricioasă din tot anul. Zilele de primăvară desăvârşită se pot transforma peste noapte în iarnă târzie.
În credinţa populară mărţisorul simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor două fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile alb şi roşu reprezintă cele două anotimpuri opuse, iarna şi vara, în vechile societăţi tradiţionale fiind cunoscute doar aceste doua anotimpuri de bază primăvara şi toamna fiind considerate a fi doar anotimpuri de trecere.
Conform credinţelor bucovinene, mărţişorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile pe munte, asemănător firului vieţii omului tors la naştere de către ursitoare. Culoarea albă reprezintp frigul iernii ce se încheia iar cea roşie căldura verii ce urma în mod firesc în calendar.
Mărţişoarele din zilele noastre sunt confecţionate manual sau sunt procurate din magazine, fiind compuse tot din două fire alb-roşii, împletite din mătase, la care se agaţă mici pandantive artizanale, care ar simboliza norocul, sănătatea, iubirea etc, obiceiul pierzându-şi mult din semnificaţiile iniţiale. În vechime, pe data de 1 martie, mărţisorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor - fete şi băieţi deopotrivă.
Tradiţia dăruirii nu se găseşte decât în spaţiul românesc şi la unele populaţii de la hotarele României. Se pare că românii sunt singurul popor din Europa care sărbătoreşte de două ori anul nou.
Mărţişorul se poartă în zilele Babei Dochia (1-9 martie) şi există şi acum obiceiul de a-ţi alege o anume zi din această perioadă ca simbol al calităţii vietţi din an. În mod firesc, o zi însorita va prevesti un an bun, iar una mohorată un an pe masură.
Tot credinţa populară spune că această perioadă este cea mai capricioasă din tot anul. Zilele de primăvară desăvârşită se pot transforma peste noapte în iarnă târzie.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu